Mostenitor direct al esteticii romanticilor rusi – Grupul celor cinci, Ceaikovski -, Aleksandr Konstantinovici Glazunov (10 august 1865 – 21 martie 1936) s-a format la Conservatorul din orasul natal, Sankt Petersburg, sub indrumarea lui Nikolai Rimski-Korsakov. La randul sau, Glazunov l-a avut ca discipol, printre altii, pe Dmitri Sostakovici.
In calitate de profesor (1899) si director al Conservatorului din Petersburg (1905-1928), Glazunov devine si unul dintre teoreticienii de valoare ai tinutei academice, privind cu prudenta innoirile din primele decenii ale secolului XX. Academismul care ii caracterizeaza creatia a fost perceput, de-a lungul timpului, ca un obstacol in cunoasterea muzicii sale.
Dincolo de cele noua simfonii, poemul simfonic Stenka Razin (1885), un Concert pentru vioara (1904) si de muzica de balet (dintre care, cea mai cunoscuta, ramane Raymonda), Glazunov se distinge ca un miniaturist, inclinat spre cultivarea nuantei si a detaliului.
Muzica de balet: Raymonda (1898), Les Ruses d’Amour, Anotimpurile (1900). Versiunea orchestrala a compozitiilor lui Frédéric Chopin incluse in baletul Silfidele (Chopiniana) ii apartine lui Glazunov.
Lucrari orchestrale: Uvertura Carnavalul, op. 45; Idila, op. 14, nr. 1; Cortegiul solemn, op. 91; Serenada nr. 1, op. 7; Serenada nr. 2, op. 11; Reverie orientala, op. 14, nr. 2; Scena dansanta, op. 81
Muzica de camera a lui Glazunov include, printre altele, sapte cvartete pentru coarde.
Balet la superlativ 