”Baiadera”: Ulyana Lopatkina în monolog și moartea Nikiei

Ulyana Lopatkina - Baiadera (2015)

Anunțuri

O zi frumoasă!

Pe 11 iulie, creștinii ortodocși o sărbătoresc pe Sfânta Olga, împărăteasa Rusiei. Două mari balerine ruse își sărbătoresc cu acest prilej onomastica:

Olga Moiseeva, prim-balerină a Teatrului Kirov (Mariinsky), de la Leningrad (Sankt Petersburg)

Artistă a Poporului începând din anul 1983, Olga Moiseeva s-a născut la Leningrad și a absolvit Academia de Balet la clasa Agrippinei Vaganova, în 1947. A dansat pe scena Teatrului Kirov până în anul 1973, în toate marile roluri din repertoriul clasic: Giselle (Giselle), Odette/Odilia (Lacul lebedelor), Nikia (Baiadera), Raymonda (Raymonda), Kitri (Don Quijote), Laurencia (Laurencia), Zarema (Fântâna din Bahcisarai), Aegina (Spartacus), Gayaneh (Gayaneh). De asemenea, Olga Moiseeva a fost și prima interpretă a unor roluri precum Mehmeneh Bahnu din Legenda dragostei, Gertrude din Hamlet sau Bianca din Othello. Din 1972, Olga Moiseeva este maestru de balet, printre elevele sale numărându-se Galina Mezențeva, Altinai Asilmuratova, Svetlana Zaharova.

Olga Moiseeva în monologul Nikiei din Baiadera

Olga Smirnova, considerată, la numai 24 de ani, cea mai tânără stea din constelația baletului de la Teatrul Balșoi, Moscova

Născută la Sankt Petersburg, Olga Smirnova este absolventă a Academiei de Balet Vaganova, iar în prezent este ‘leading soloist’ la Teatrul Balșoi. Încă din perioada studiilor, s-a făcut remarcată în creații precum Spărgătorul de nuci, Căluțul cocoșat, Chopiniana, Grand Pas Classique, Thais. Pe lângă marile roluri din repertoriul clasic, precum Nikia, Odette/Odilia, Myrtha (Giselle) sau Aspicia (Fiica faraonului), Olga Smirnova excelează și în unele din cele mai importante creații coregrafice ale secolului XX: Oneghin (în rolul Tatianei, coregrafia John Cranko), Dama cu camelii (în rolul Marguerite Gautier, coregrafia John Neumeier), Diamantele / Diamonds (în cuplul solistic din ultima parte a baletului Jewels, coregrafia George Balanchine).

Olga Smirnova și Vladislav Lantratov în Melodie, pe muzică de Antonin Dvořák, coregrafia Asaf Messerer

Alina Cojocaru: ”Eu pot să intru pe scenă numai în momentul în care simt și cred în ceea ce fac”

Alina Cojocaru la Profesionistii

Mi-am dat seama că nu tot timpul ce simt eu pe scenă se transmite. Depinde și ce vrea spectatorul să vadă.

Baletul nu este o profesie ”glamoroasă”. O spune însăși Alina Cojocaru, cea mai tânără prim-balerină din istoria Royal Ballet, invitata Eugeniei Vodă în ediția din 9 mai a emisiunii ”Profesioniștii”. Așa poate părea din afară, când vezi numai strălucirea de pe scenă. Dar nu are cum să fie astfel când dansezi în poante fără unghii la picioare (!), când faci o oră și jumătate pe drum de acasă până la Teatru, schimbând vreo trei mijloace de transport, pentru că nu ești încă prim-balerină și nu îți permiți să circuli cu taxiul… sau când îți dai seama, într-o zi, că ai trăit numai în Teatru, de dimineața până seara și că nu știi, de fapt, ce muzică sau ce mâncare îți place, pentru că toată viața ta înseamnă muncă, muncă și iar muncă.

Povestea de viață a Alinei Cojocaru este fascinantă. Dincolo de începuturi, de studiile la Kiev și de plecarea la Londra, o adevărată minune este revenirea ei pe scenă, după șase luni de absență în urma unei accidentări grave (trei vertebre rupte în timpul unei repetiții) și în ciuda îndoielii medicilor din toată lumea că ea ar mai putea dansa vreodată. Și, totuși, Alina s-a întors pe scenă și a încântat din nou publicul în ”Giselle”, rolul ei de suflet, pe care l-a dansat până acum în 22 de producții diferite. Alina spune că cea mai mare calitate a ei este curiozitatea, iar cel mai mare defect – perfecționismul. Și, chiar dacă e o mână de om, nu se vede pe sine nici ca o lebădă, nici ca o vrăbiuță sau ca o rândunică, ci, mai degrabă, ca un vultur. Pentru că vulturul se înalță sus, sus de tot…

Emisiunea ”Profesioniștii” cu Alina Cojocaru, prim-balerina care ne face să ne simțim mândri că suntem români, poate fi deja vizionată online, pe site-ul TVR Plus.

A plecat o Stea

Maia Plisețkaia

20 noiembrie 1925 – 2 mai 2015

În balet, când spui Maia, ai spus tot. Este una singură. A fost, este și va rămâne. Eu credeam că Maia Plisețkaia, devenită legendară încă din timpul vieții, este nemuritoare. Niciodată nu m-am gândit că despre divina Maia Plisețkaia s-ar putea vorbi într-o zi la trecut. Maia nu avea vârstă. Odată cu plecarea ei, s-a sfârșit o epocă.

Maia Plisețkaia a trecut în eternitate la vârsta de 89 de ani, la Munchen, în urma unui atac de cord. Fără să știu nimic, ieri dimineață chiar am urmărit un fragment dintr-un documentar mai vechi cu ea, în care explica și arăta cum ar trebui înțeles și interpretat rolul Odiliei… Și mă gândeam, urmărind-o, că Maia este unică și irepetabilă. Poate că astăzi sunt balerine mult mai tehnice, care impresionează prin abilități fizice excepționale, probabil că acestea sunt exigențele zilelor noastre, dar puține mai reușesc, din păcate, să transmită emoție, puține mai au… individualitate, așa încât, când sunt pe scenă, să nu-ți poți lua ochii de la ele, să te prindă în poveste. Asta cred eu că avea Maia. Și alte balerine care, din păcate, nici ele nu mai sunt printre noi: Galina Ulanova, Margot Fonteyn, Ekaterina Maksimova, Natalia Bessmertnova… Cred că e vorba de carismă, de talent, de mai mult decât talent: de har. Și simt, așa, că sunt oameni hărăziți de Dumnezeu, acei oameni despre care, de obicei, se spune că se nasc o dată la 100 de ani… Apar asemenea unei comete și, după trecerea lor, nimic nu mai este la fel cum era. După ce i-ai văzut, chiar și numai o dată, nu-i mai poți uita… Dumnezeu s-o odihnească în pace.