Istoria baletului românesc – momente vesele (I)

La un spectacol de gală, la care lua parte un public select, lui Bella Ballogh, care își satisfăcea serviciul militar, i se acordase învoirea de a dansa seara, când era programat. Pe afiș figura în seara aceea „Maeștrii cântăreți din Nürnberg”, de Wagner, dirijor fiind Ionel Perlea. Cele trei perechi mai importante dansam în fața rampei, deci foarte aproape de ochii publicului din sală. Aveam toți costumele somptuoase ale epocii, purtând peruci și acele largi pălării medievale. Bella Ballogh, conform disciplinei militare, fusese tuns până la chelie chiar în ziua respectivă. În timpul dansului observ că mă împiedic de niște obiecte. Ce credeți că erau? Peruca și pălăria lui Bella Ballogh, care-i căzuseră pe scenă. Mi-amintesc că Ionel Perlea i-a făcut un semn discret să iasă din scenă, iar noi, celelalte două perechi, tot printr-un semn discret, ne-am înțeles să ne plasăm de așa manieră, încât să nu se bage de seamă, și totul a decurs apoi normal. Norocul că se juca un spectacol Wagner și că publicul era mai sobru, altminteri…

din volumul Amintiri despre Floria Capsali, de Mitiță Dumitrescu, 

Editura Muzicală, București, 1985, p. 30

Floria Capsali, întemeietoarea şcolii româneşti de balet

Modest omagiu adus primei „flori” a baletului românesc: Floria Capsali (1900-1982)

(cu fotografii şi fragmente extrase şi inspirate din volumul „Amintiri despre Floria Capsali”, de Mitiţă Dumitrescu, Editura Muzicală, Bucureşti, 1985)

Noi dansatorii, coregrafii, pătrunşi de acest adevăr, răspundem în cor: Într-adevăr, “dansul este graiul poetic al formelor omeneşti”!

(însemnare a Floriei Capsali pe marginea unei cronici scrise de Tudor Arghezi pentru un recital de dans susţinut împreună cu Mitiţă Dumitrescu în anul 1946)

Floria Capsali s-a născut în Macedonia, în oraşul Bitolia, la 25 februarie 1900. Tatăl ei, Xenophon Capsali, era fiu de negustor şi a urmat universitatea la Bucureşti, susţinut de către bunicul Floriei, Costimitra Capsali, aromân din Cytera, ctitor de şcoli şi biserici şi care întreţinea în universităţile din Bucureşti mulţi studenţi lipsiţi de mijloace materiale. Fost revizor al şcolilor din Macedonia, tatăl Floriei a murit tânăr, în anul 1913, în timpul războiului balcanic, tocmai când se refugia cu familia în România. Mama ei, Maria Capsali, născută Manolescu, era născută în comuna Breaza de Sus, judeţul Prahova. Printr-o convenţie între statul român şi Macedonia, Maria Capsali, mama Floriei, după ce a absolvit Şcoala Centrală de fete din Bucureşti, a fost timp de mai mulţi ani directoare şi profesoară la şcoala secundară de fete din Bitolia. Căsătorindu-se cu Xenophon Capsali, a avut două fete: pe Floria şi pe Silvia. Mai mică cu 9 ani decât Floria, Silvia a devenit o mare sportivă, fiind campioana României la atletism, remarcându-se în numeroase competiţii sportive. Citește în continuare „Floria Capsali, întemeietoarea şcolii româneşti de balet”

Anii de aur ai baletului românesc (IV)

Dacă îmi aduc bine aminte, primul spectacol de „Giselle” pe care l-am văzut eu a fost cu Simona Șomăcescu. Asta se întâmpla în urmă cu ani și ani, prin ’96 sau ’97. Cam de pe atunci datează, cred, și înregistrarea de mai jos, cu scena nebuniei din „Giselle”, în interpretarea Simonei Șomăcescu, pe scena Operei Naționale din București, alături de Cristian Crăciun (Albert) și Mihai Tugearu (Hans). Astăzi, după ani și ani, găsesc că această scenă a nebuniei este una dintre cele mai intense, mai autentice și mai emoționante pe care le-am văzut în toată „cariera” mea de spectator de balet de până acum. 

„Surâsul lebedei”

Scurt film documentar cu și despre una dintre cele mai mari balerine ale României: Simona Șomăcescu, prim-balerină a Operei Naționale din București și una dintre balerinele de care se leagă cele mai frumoase amintiri ale mele cu spectacolele de balet de pe scena Operei: „Giselle”, „Anna Karenina”, „Baiadera”…

Un cadou inspirat pentru iubitorii baletului românesc

Pentru că se apropie sărbătorile, iată și o sugestie de cadou care, fără îndoială, le va face plăcere iubitorilor artei dansului:
Oleg Danovski – omul, artistul, legenda
Volum semnat Doina Jela, Editura Curtea Veche

Oleg Danovski - omul, artistul, legenda

Biografia coregrafului Oleg Danovski (1917- 1997) constituie  rezultatul unui efort de documentare și redactare de mai bine de șase ani, care a presupus consultarea unor categorii de surse dintre cele mai diverse (articole și cărți de specialitate, dicționare românești și străine, memorialistică, documente de arhivă,  filme, discuții cu prieteni, rude, colaboratori ai personajului principal), călătorii de documentare și propria arhivă a autoarei care l-a cunoscut pe Oleg Danovski, l-a urmărit în repetiții și spectacole și a consemnat mai multe ore de interviuri cu el, în anii de dinaintea morții, când era directorul Teatrului de Balet din Constanța.
Oleg Danovski merită pe deplin o asemenea biografie, nu numai fiindcă a impulsionat şi hrănit cu geniul său creator baletul Operei Române vreme de aproape 40 de ani (1941-1977), a înființat aproape din nimic la Constanța unul dintre cele mai performante ansambluri de balet din Europa (1978-1996), ci şi fiindcă este unul dintre creatorii români care au convins de geniul lui şi străinătatea, impunându-se pe scenele marilor teatre ale lumii şi stând cu demnitate alături de adevărați monştri sacri ai dansului, care l-au apreciat şi au fost onorați să joace în coregrafiile sale sau să-l cheme să monteze spectacole în țările lor, care sunt Rusia, Cuba, Anglia, Austria, Italia, Bulgaria, Iugoslavia etc. Cunoaşterea activității sale şi a confraților săi într-o adevărată epocă de aur a baletului românesc, ar putea constitui un imbold şi o sursă de revigorare pentru reprezentanții dansului românesc, clasic şi modern de azi şi o răsplată, chiar dacă postumă pentru el şi desigur un imbold pentru cultivarea memoriei şi continuității acestei splendide arte.
(sursa: Curteaveche.ro)