Coppélia

Muzica: Léo Delibes

Coregrafia: Arthur Saint-Léon

Libretul: Charles Nuitter, după basmul Omul de nisip, de E. T. A. Hoffmann

Premiera mondială: 25 mai 1870, Théatre Impérial de l’Opéra, Paris, cu Giuseppina Bozzacchi în rolul Swanildei

VEZI ȘI:

Léo Delibes și baletul „Coppélia”

Actul I

Piața unui târg

Natalia Osipova (Swanilda) și Viaceslav Lopatin (Franz), „Coppélia”, Teatrul Bolșoi

Tânăra Swanilda trece prin fața locuinței lui Coppélius, bătrânul meșter de păpuși. La fereastra atelierului zărește o fată ce pare să citească o carte. Swanilda caută să-i atragă atenția. Deodată, apare Franz, logodnicul ei. Swanilda se ascunde cu intenția de a-i face o farsă. Franz se oprește, privește încântat spre fata de la fereastra meșterului Coppélius, apoi ridică batista pe care Swanilda o lăsase să cadă ca din partea frumoasei necunoscute… Întâlnirea dintre cei doi logodnici este furtunoasă.

Între timp, piața se umple de lume. Sosește primarul, însoțit de meșterul clopotar. Se anunță că orășelul a primit în dar un clopot și că a doua zi va avea loc o mare serbare. Forfota este întreruptă de luminile ce licăresc la ferestrele casei lui Coppélius și de zgomotele ce se aud din aceeași direcție. Clopotarul le explică oamenilor că, probabil, meșterul lucrează ceva cu ciocanul pe nicovală, făcând scântei.

Primarul îi amintește Swanildei că în ziua următoare va avea loc și căsătoria ei cu Franz. Supărată, Swanilda își respinge logodnicul. Franz se îndepărtează, iar Swanilda, părând indiferentă, dansează cu prietenele ei. Își face apariția un grup de tineri dintr-un sat unguresc învecinat, pe care localnicii îi întâmpină cu entuziasm. Se dansează ceardașul.

Odată cu lăsarea întunericului, lumea se împrăștie. Coppélius iese din casă încuind bine ușa, dar, într-o mică învălmășeală, provocată de câțiva tineri, pierde cheia. O găsește Swanilda, care, curioasă și geloasă, deopotrivă, deschide ușa și se strecoară în atelierul bătrânului meșter, urmată de câteva prietene.

Coppélius se întoarce căutându-și neliniștit cheia și îl izgonește pe Franz, care voia să intre și el în atelier. Găsind ușa deschisă, Coppélius se repede alarmat înăuntru. Franz revine, purtând o scară cu ajutorul căreia va intra pe fereastră…

 Actul al II-lea

Atelierul lui Coppélius

Nina Kaptsova (Swanilda) și Alexei Loparevici (Coppélius), „Coppélia”, Teatrul Bolșoi (sursa: http://www.dancetabs.com)

Fetele înaintează prudent în încăperea ciudată, plină cu păpuși în mărime naturală. De jur împrejur, numeroase unelte ale meșterului. Swanilda o caută pe necunoscuta de la fereastră care îl cucerise pe Franz. Dar iată că presupusa rivală, descoperită după o draperie, nu este altceva decât o păpușă ca toate celelalte. Fetele izbucnesc în râs, apoi cercetează obiectele din atelier și ating în trecere păpușile mecanice, declanșându-le. Antrenate de mișcările lor ritmice, fetele dansează.

Coppélius năvălește furios, oprește automatele și le alungă pe prietenele Swanildei, ea rămânând ascunsă după o draperie. Curând apare și Franz. El îi mărturiește lui Coppélius că o iubește pe fata din fereastră și îi arată batista pe care credea că ea i-o aruncase. În mintea meșterului încolțește ideea de a da viață păpușii sale preferate folosindu-l în acest scop pe Franz. De aceea, se arată binevoitor cu tânărul și îi oferă chiar o cupă cu vin. Franz adoarme, căci Coppélius turnase în pahar un narcotic. În acest timp, Swanilda ia locul păpușii, îmbrăcând rochia ei.

Coppélius o aduce lângă cel adormit și face semne magice ca s-o însuflețească. Încetul cu încetul, „păpușa” prinde viață: se mișcă, privește în jur, se ridică de pe scaun, apoi se avântă în întreg atelierul. Cuprins de frenezie că miracolul s-a produs, Coppélius o îndeamnă să danseze. „Păpușa” se apropie de Franz și încearcă să-l trezească.

De afară se aud semnalele de fanfară ce vestesc ziua serbării. Meșterul nu mai izbutește să reașeze „păpușa” pe scaunul ei: aceasta sare din loc în loc, refuzând să se mai supună părintelui ei. În cele din urmă, Coppélius o prinde și o repune în dosul draperiei, fără să-și fi dat seama că i se jucase o farsă.

Swanilda iese tiptil de după draperie și pune în mișcare mai multe păpuși, pe care meșterul se străduiește zadarnic să le oprească. În acest timp, Swanilda revine lângă Franz, abia deșteptat din somn. Cei doi tineri se îmbracă și pleacă împreună, aruncând păpușa mecanică la picioarele lui Coppélius, care înțelege, de-abia acum, că a fost indus în eroare.

 Actul al III-lea

Serbarea populară

Elisha Willis (Swanilda) și Matthew Lawrence (Franz), „Coppélia”, Birmingham Royal Ballet (sursa: http://www.rebeccamcwattie.wordpress.com)

Atmosferă de veselie. Prin fața primarului trec perechile de tineri care urmează să se cunune. Printre ei se află Swanilda și Franz. În toiul serbării, apare pe neașteptate meșterul Coppélius, încă tulburat de cele întâmplate. Swanilda și Franz îi cer iertare. Emoționat, Coppélius le dăruiește câte o păpușă și ia parte la petrecerea ce continuă din ce în ce mai animat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s