Despre baletul Frumoasa din pădurea adormită

 Sursă foto

Baletul „Frumoasa din pădurea adormită” a fost compus de Piotr Ilici Ceaikovski între 1888-1889, imediat după Simfonia a V-a şi înainte de opera „Dama de pică” (1890). Este cel de-al doilea balet al lui Ceaikovski, precedat de „Lacul lebedelor” (1875-1876) şi urmat de „Spărgătorul de nuci” (1892). Ideea i-a fost sugerată compozitorului rus de către directorul Teatrelor Imperiale, I. A. Vsevolojski, care aprecia în mod deosebit simţul său scenic. Ceaikovski a primit cu entuziasm propunerea de a prelucra basmul lui Charles Perrault şi a început deîndată lucrul.

Sursă foto

Primele patru tablouri au fost scrise până în luna ianuarie 1889, iar următoarele părţi au fost create în primăvara şi vara aceluiaşi an, mai ales în timpul călătoriei lui Ceaikovski în Europa. În august, orchestraţia era gata, iar la Teatrul Mariinsky începuseră repetiţiile pentru premiera cu noul spectacol.

Iată ce scria Ceaikovski despre „Frumoasa din pădurea adormită”: Subiectul este atât de poetic, atât de apt pentru muzică, încât m-a pasionat şi am compus baletul cu acea căldură şi plăcere care condiţionează întotdeauna calităţile unei creaţii.

Regizorul spectacolului, Marius Petipa, a alcătuit un libret minuţios, colaborând cu Bocearov, autorul schiţelor de decor, şi cu I. A. Vsevolojski, iniţiatorul spectacolului şi, totodată, autorul costumelor, om de cultură înzestrat cu un rafinat gust artistic.

Sursă foto

Premiera a avut loc pe 3 ianuarie 1890, la Petersburg. Fără să fie iniţial un triumf răsunător, „Frumoasa” a statornicit faima lui Ceaikovski de remarcabil compozitor de balete.

Subiectul este oarecum asemănător cu cel din primul balet al lui Ceaikovski, „Lacul lebedelor”: întunericul este, în cele din urmă, învins de forţele luminoase ale iubirii, prieteniei şi purităţii sufleteşti. Vraja este risipită, personajele demonice înfrânte. Rămâne dominant aspectul feerico-romantic, datorită lirismului pe care Ceaikovski a ştiut să îl insufle personajelor sale.

În ceea ce priveşte muzica, în contrast cu alte lucrări ceaikovskiene în care răzbat accente tragice, în „Frumoasa” predomină latura optimistă a temperamentului compozitorului. Se remarcă pasaje precum tema Zânei Liliacului, tema iubirii dintre Prinţesa Aurora şi Prinţul Désiré sau panorama simfonică dintre tablourile I şi II din actul al II-lea, sugerând apropierea prinţului însoţit de Zână către castelul fermecat. Dansurile de caracter, seria de portrete din basme, din finalul baletului, duelul celor două pisici, dansul Scufiţei Roşii şi al Lupului, pas de deux-ul Păsării Albastre, al Cenuşăresei şi, mai ales, tema Zânei Carabosse sunt mărturii ale simţului dramaturgic al lui Ceaikovski, care i-a asigurat un loc atât de important în istoria baletului romantic.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s