Pas de deux, ”Spărgătorul de nuci”
Etichetă: spargatorul de nuci
Ceaikovski 175: 10 momente de vis din balete (VII)
Valsul fulgilor de nea, ”Spărgătorul de nuci”
Ceaikovski 175: 10 momente de vis din balete (V)
Valsul florilor, ”Spărgătorul de nuci”
Crăciun Fericit!
Pas de deux din „Spărgătorul de nuci”, de Piotr Ilici Ceaikovski, cu Ekaterina Maksimova și Vladimir Vasiliev, Teatrul Bolșoi
În așteptarea lui Moș Crăciun…
… vedem din nou lumea cu ochi de copil.
Piotr Ilici Ceaikovski, compozitorul cel mai drag inimii mele
Îmi doresc din tot sufletul ca muzica mea să devină cunoscută şi ca din ce în ce mai mulţi oameni să o îndrăgească, găsind în ea consolare şi sprijin.
Piotr Ilici Ceaikovski
Astăzi, 6 noiembrie, se împlinesc 119 ani de la trecerea în eternitate a marelui compozitor romantic rus Piotr Ilici Ceaikovski, cel căruia lumea baletului îi datorează trei creaţii nemuritoare: „Lacul lebedelor”, „Frumoasa din pădurea adormită” şi „Spărgătorul de nuci”. Citește în continuare „Piotr Ilici Ceaikovski, compozitorul cel mai drag inimii mele”
Spărgătorul de nuci, pe Mezzo
În această seară, de la ora 21.30, postul de televiziune Mezzo a programat un spectacol care se potriveşte cum nu se poate mai bine cu vremea de-afară: „Spărgătorul de nuci”, cu Baletul din San Francisco, în coregrafia lui Helgi Tomasson, Director Artistic şi maestru-coregraf al companiei San Francisco Ballet. O producţie minunată, aşa cum se poate vedea din filmul de prezentare de mai jos.
Crăciun fericit!
Pas de deux din actul al II-lea al baletului „Spărgătorul de nuci”, muzica Piotr Ilici Ceaikovski, coregrafia Yurii Grigorovici, Nina Kaptsova (Maşa) şi Artem Ovcharenko (Spărgătorul de nuci), Teatrul Bolshoi
Spargatorul de nuci – galerie foto
Nadejda Pavlova, anii ’80
Nadejda Pavlova si Viaceslav Gordeev
Ekaterina Maximova si Vladimir Vasiliev, anii ’70
Baletul Imperial Rus
Baletul Regal din Londra
Teatrul Mariinsky
Spargatorul de nuci
Piotr Ilici Ceaikovski a fost, dintotdeauna, un mare iubitor al dansului. Stau marturie episoadele de dans din operele sale, dar si anumite lucrari simfonice si de pian, in care valsul i-a prilejuit crearea unor pagini lirice de o rara sensibilitate. In comparatie cu tot ce s-a scris in domeniul baletului inaintea lui Ceaikovski, lucrarile sale reprezinta o reforma a genului: din element secundar, fundal al unei actiuni scenice oarecare, muzica de balet devine parte esentiala a spectacolului coregrafic.
La inceputul anului 1891, conducerea Teatrului Mariinsky din Sankt Petersburg il solicita pe Ceaikovski sa compuna o opera intr-un act, Yolantha, si un balet pentru copii. La sugestia directorului teatrului, Ivan Vsevolojski, si a maestrului de balet Marius Petipa, Ceaikovski, deja un indragit compozitor de muzica de balet, datorita creatiilor sale anterioare – Lacul lebedelor si Frumoasa din padurea adormita – accepta ca subiect al viitorului balet povestirea Spargatorul de nuci.
Muzica a fost compusa de Ceaikovski intre februarie 1891 si martie 1892, si prezentata pentru prima oara in concert public la Sankt Petersburg, odata cu uvertura-fantezie Romeo si Julieta, la 7 martie 1892. Suita de balet s-a bucurat de un succes imens, cinci din cele sase numere care o compun fiind atunci bisate. Cu toate acestea, Ceaikovski nu era multumit de muzica pe care o compusese, considerand ca baletul este « infinit mai prost » decat Frumoasa din padurea adormita.
Spargatorul de nuci a fost reprezentat pentru prima data pe scena Teatrului Mariinski, la 18 decembrie 1892, avand in distributie mari nume ale baletului din epoca: Olga Preobrajenskaya, Antoinetta Dell-Era, Pavel Gerdt sau Serghei Legat. Regia si coregrafia apartineau maestrului de balet Lev Ivanov, care l-a inlocuit pe Petipa inca de la inceputul montarii, pentru ca acesta se imbolnavise. Spectacolul s-a bucurat de succes, iar Ceaikovski se gandea ca popularitatea baletului va dura macar doi ani, pana cand va compune muzica pentru o noua creatie coregrafica. Iata ca astazi, la 118 ani de la premiera, Spargatorul de nuci ramane unul dintre cele mai indragite balete si una dintre cele mai apreciate creatii ale marelui compozitor rus.
Libretul creat de Ivan Vsevolojski si Marius Petipa se inspira din versiunea lui Alexandre Dumas a unei povesti de Ernest Theodor Amadeus Hoffmann, Spargatorul de nuci si regele soarecilor. Intriga se concentreaza aupra unei fetite din Germania, Clara Stahlbaum (sau Silberhaus, in functie de versiuni). In anumite productii cu Spargatorul de nuci, Clara se numeste Marie sau Masa (adesea in versiunile rusesti). In povestea lui Hoffmann, pe fetita o cheama Marie sau Maria, Clara fiind numele uneia dintre papusile ei.
Astazi, exista mai multe versiuni ale Spargatorului de nuci :
versiunea coregrafica a lui Vasili Vainonen, creata in 1934, pentru Teatrul Kirov (Mariinsky), este considerata modelul clasic (lipseste rolul Zanei fondantelor, in schimb Drosselmeyer are o importanta mai mare); la premiera, rolurile principale au fost interpretate de Galina Ulanova si Konstantin Sergheev
George Balanchine (1954), pentru New York City Ballet
Yuri Grigorovici (1966), pentru Teatrul Mare din Moscova
Rudolf Nureev, 1967 – pentru Baletul Regal suedez, 1985 – pentru Opera din Paris
Mihail Baryshnikov (1976), pentru American Ballet Theatre
Maurice Béjart (1998)
Jean-Christophe Maillot (1999), versiune intitulata Casse-Noisette Circus
Kirill Simonov (2001), adaptare pentru Teatrul Mariinsky
La Opera Romana din Bucuresti, Spargatorul de nuci a fost montat pentru prima oara in anul 1960, de catre coregrafa Tilde Urseanu. Premiera i-a reunit pe Irinel Liciu, Alexa Mezincescu, Eugen Marcui si Gelu Barbu. In 1993, cu ocazia centenarului Piotr Ilici Ceaikovski (100 de ani de la moartea compozitorului), baletul a fost reluat in montarea Alexei Mezincescu.
Balet la superlativ 