În 2010 s-au împlinit 100 de ani de la nașterea Galinei Ulanova, cea pe care Serghei Prokofiev a supranumit-o sufletul inefabil și geniul baletului rus.
Galina Sergheevna Ulanova s-a născut la 8 ianuarie 1910, într-o familie de balerini. Părinții nu își doreau neapărat ca fiica lor să le calce pe urme, ci, mai degrabă, să deprindă o meserie prin care să-și asigure existența.
Primul profesor de balet al Galinei a fost mama ei. La vârsta de 9 ani, Galina a fost admisă la Școala de balet din Petrograd (numele orașului Sankt Petersburg în timpul primului Război mondial). Peste ani, Ulanova avea să mărturisească faptul că niciodată nu i-au plăcut orele de balet și că se prezenta la studii doar din datorie față de părinții ei: Nu voiam să dansez. Nu e ușor să ajungi să iubești ceva ce e greu. Și mereu era greu; e ceva obișnuit în profesia noastră: fie te doare un picior, fie nu-ți iese o mișcare așa cum ar trebui… La Școală, a avut-o ca profesoară pe însăși Agrippina Vaganova, cea care a pus bazele tehnicii de balet ce îi poartă numele.
În ciuda faptului că nu se simțea atrasă de dans, Ulanova era o elevă talentată, aspect recunoscut de profesori încă din primii ani de pregătire. Imediat după spectacolul de absolvire, a fost acceptată în trupa Teatrului Kirov (Mariinsky). A debutat în 1928, în rolul Prințesei Florina din Frumoasa din pădurea adormită. Un an mai târziu, interpreta rolul Odette-Odilia din Lacul lebedelor, repurtând un succes răsunător.
Galina Ulanova era foarte exigentă în privința rolurilor abordate: se documenta, citea, se baza mult și pe improvizație. Obișnuia să spună că la baza sistemului pe care și-l alcătuise stătea promisiunea pe care și-o făcuse ei înseși, aceea de a duce la bun sfârșit orice ar face: Acesta a fost principiul meu, esența întregii mele vieți. O atitudine care s-a transformat în obicei și care explică ceea ce unii numesc succesul meu.
De-a lungul carierei, a întruchipat personaje complexe, aflate în centrul unor conflicte dramatice. Unul dintre rolurile cele mai remarcabile ale Galinei Ulanova a fost personajul titular din baletul Giselle. A interpretat acest rol pentru prima dată în 1932, din întâmplare, fiind nevoită să înlocuiască o colegă care se îmbolnăvise. Ulanova nu le văzuse niciodată pe Anna Pavlova sau pe Tamara Karsavina dansând în Giselle, așa că a venit cu propria ei viziune asupra rolului. Lirismul subtil și incredibila autenticitate, îmbinate cu tehnica desăvârșită, au transformat-o imediat într-un etalon. Repertoriul abordat de Galina Ulanova a fost extrem de variat: de la Cenușăreasa la Katerina din Floarea de piatră sau la Tao Hoa din Macul roșu. A excelat în Romeo și Julieta de Prokofiev, în versiunea semnată de Leonid Lavrovski, fiind prima Julieta de pe scena Teatrului Kirov. Un alt rol emblematic a fost cel al Mariei, din Fântâna din Bahchisarai, pe care l-a dansat zeci de ani și pe care l-a îmbogățit, de fiecare dată.
În 1944, Galina Ulanova a părăsit Teatrul Kirov, devenind prim-balerina Teatrului Mare din Moscova.
După retragerea de pe scenă, în 1962, a continuat să predea la Teatrul Bolșoi, îndrumându-le pe Ekaterina Maksimova, Nadejda Pavlova, Liudmila Semenyaka, Nina Semizorova și Nina Timofeeva.
De-a lungul carierei, Galinei Ulanova i s-au decernat numeroase distincții, printre care Premiul Anna Pavlova al Academiei de Dans din Paris și titlul suprem de prima ballerina assoluta.
Legendara balerină s-a stins din viață la 21 martie 1998.
(Sursa: rt.com)
Balet la superlativ 