Istoria baletului românesc – momente vesele (I)

La un spectacol de gală, la care lua parte un public select, lui Bella Ballogh, care își satisfăcea serviciul militar, i se acordase învoirea de a dansa seara, când era programat. Pe afiș figura în seara aceea „Maeștrii cântăreți din Nürnberg”, de Wagner, dirijor fiind Ionel Perlea. Cele trei perechi mai importante dansam în fața rampei, deci foarte aproape de ochii publicului din sală. Aveam toți costumele somptuoase ale epocii, purtând peruci și acele largi pălării medievale. Bella Ballogh, conform disciplinei militare, fusese tuns până la chelie chiar în ziua respectivă. În timpul dansului observ că mă împiedic de niște obiecte. Ce credeți că erau? Peruca și pălăria lui Bella Ballogh, care-i căzuseră pe scenă. Mi-amintesc că Ionel Perlea i-a făcut un semn discret să iasă din scenă, iar noi, celelalte două perechi, tot printr-un semn discret, ne-am înțeles să ne plasăm de așa manieră, încât să nu se bage de seamă, și totul a decurs apoi normal. Norocul că se juca un spectacol Wagner și că publicul era mai sobru, altminteri…

din volumul Amintiri despre Floria Capsali, de Mitiță Dumitrescu, 

Editura Muzicală, București, 1985, p. 30

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s