Rudolf Nureev. Partea I: Primii pași

Rudolf Nureev

John Percival despre Nureev: Nici un alt dansator nu a influențat istoria baletului, stilul și percepția publicului asupra artei dansului așa cum a făcut-o Rudolf Nureev. El a schimbat așteptările oamenilor. A început să danseze într-un oraș îndepărtat din Urali, într-un mediu care nu îi dădea prea mari speranțe, și a ajuns, în cele din urmă, să schimbe complet arta dansului. Tot John Percival nota că, dincolo de numărul mare al celor care l-au văzut dansând, important este efectul pe care îl producea asupra publicului personalitatea sa carismatică și pasiunea cu care dansa de fiecare dată. Așa cum însuși Nureev obișnuia să spună, fiecare pas trebuie să treacă prin sânge.

Rudolf Nureev s-a născut pe 17 martie 1938, în tren (mai exact în Transsiberian), aproape de Lacul Baikal. Era al patrulea copil și singurul băiat al lui Hamet și Farida Nureev. Și-a petrecut copilăria la Ufa, capitala Republicii Sovietice Bașkiria. Nici originile, nici copilăria nu prevedeau viitorul său măreț. Avea doar trei ani când Germania a invadat URSS-ul, iar prima amintire legată de tatăl său datează din 1946, când Hamet, ofițer în armata sovietică, s-a întors acasă. Așa s-ar explica și relația distantă dintre tată și fiu, care s-a degradat încă și mai mult când Rudolf a decis să se dedice unei cariere considerate, de către tatăl său, nedemnă de un bărbat.

A crescut în condiții grele: mâncare puțină, ierni lungi și geroase, drumuri nepietruite. Tuturor le era greu, dar pentru familia Nureev se pare că era încă și mai greu. Rudolf avea să povestească peste ani cum mâncau cartofi fierți aproape la fiecare masă și cum, în prima zi de școală, ceilalți copii au râs de el pentru că nu avea pantofi și purta haina uneia dintre surorile sale.

Și, totuși, a existat în copilăria lui Nureev și un grăunte de speranță: orașul Ufa avea un teatru de operă destul de important, pe scena căruia debutase însuși marele Șaliapin. În ajunul Anului Nou 1945, mama, Farida, a reușit, deși avea un singur bilet, să-i strecoare în sala teatrului pe toți cei patru copii. Reprezentația serii: un balet patriotic în care protagonistă era Zaituna Nazretdinova, balerină din Bașkiria care își desăvârșise pregătirea la Academia Vaganova. În acel moment, la vârsta de 6 ani, Rudolf a decis că se va face balerin.

La 10 ani a început să ia lecții de dansuri populare la școală, la cercul copiilor și la Palatul Pionierilor. Talentul său nu a trecut neobservat: a fost recomandat unei profesoare de balet, Anna Udelțova, care l-a îndrumat către Elena Vaitovici. Amândouă fuseseră balerine profesioniste și, pe lângă lecțiile de balet, îi povesteau lui Rudolf despre marile nume ale baletului, precum Pavlova sau Nijinski. Ele l-au ajutat să înțeleagă că baletul presupune mult mai mult decât tehnică. Conștiente de potențialul copilului, i-au sfătuit pe părinți să-l dea la școala de balet de la Leningrad, pe care o considerau cea mai bună din lume. Însă lui Rudolf nu i-a fost ușor să ajungă acolo, mai ales că tatăl îi interzisese să mai meargă la orele de balet pentru că îi afectau rezultatele la învățătură și, în consecință, șansele de a avea o meserie onorabilă, ca cea de doctor sau inginer. În ciuda opoziției tatălui, mama i-a fost alături, dându-i voie să meargă în continuare la balet sub pretext că are alte activități.

La vârsta de 15 ani, Nureev a început să facă figurație în anumite spectacole ale Teatrului de operă de la Ufa. Avea astfel șansa să câștige niște bani și să studieze cu trupa de balet a teatrului. Treptat, a fost acceptat în ansamblu, iar cu ocazia unui turneu de zece zile la Moscova a dansat un solo folcloric, în locul unui dansator care se accidentase. Nu învățase niciodată acel rol, nici măcar nu a avut timp să-l repete înainte de spectacol, însă ceea ce l-a ajutat să facă față provocării a fost uimitoarea sa memorie vizuală, capacitatea sa de a reține chiar și un dans pe care nu l-a văzut decât o singură dată.

La Moscova, a dat examen de admitere la școala Teatrului Bolșoi și a fost acceptat. A decis însă că va continua să încerce să ajungă la Academia Vaganova, despre care se spunea că era mai bună decât școala de la Moscova. În plus, școala de la Leningrad avea și internat, iar asta rezolva, în mare parte, problemele financiare.

VA URMA

vector

(Sursa: Rudolf Nureyev Foundation)

Preluarea textului din această postare se poate face doar cu acordul meu şi implică citarea sursei şi inserarea unui link către blogul Balet la superlativ.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s