Despre arta lui Marie Taglioni

Personalitate dotată cu o puternică sensibilitate, cu o concepție superioară de viață și o voință neobosită, Marie Taglioni a reprezentat o epocă și acea stare a sufletului romantic ivită din visuri informe, din trăiri în lumea fantastică, imaginară, a pădurilor sumbre, peste care lunecă lumina palidă a lunii, ca și din plăsmuiri sugerate de ruine, de vechi mânăstiri sau de măreția cenușie a castelelor medievale și a înaltelor catedrale.
MarieTaglioni (1804-1884), litografie de Delpech
Ea întrupa pudoarea și naivitatea, o viziune mistică a idealului de femeie, cum apărea în unele creații ale iconografiei prerafaelite. Pe scenă, figura ei exprima bucurie, o bucurie serafică. Când dansam, spunea Marie Taglioni, eu surâdeam, nu râdeam, eram fericită. Expresia obrazului ei confirma gândurile și sentimentele acelora care credeau că fericirea se găsește pe alt tărâm decât al realității telurice.

vector

În timpul dansului, Marie Taglioni crea impresia uimitoare că se înalță și zboară prin aer ca o ființă supranaturală, fără a lăsa aparența efortului. Ea dădea preponderență dansului asupra pantomimei și poseda o foarte dezvoltată légèreté, élévation și ballon (grande élévation, assemblés, entrechats, cabrioles, jetés en tournant și grand jeté); nu avea prea multă vigoare în la batterie, dar jetés erau ample, iar săriturile largi, cuprinzând un spațiu neobișnuit de mare. Taglioni dispunea de un port de bras puternic, suplu, grațios și expresiv.
Marie Taglioni (sursa: Graphicsfairy.blogspot.ro)
Ea este prima balerină care, la Viena, la 23 decembrie 1823, a dansat pe poante în „Zâna și cavalerul” („La Fée et le Chevalier”), balet de Armand Vestris. Se pare însă că dansatoarea italiană Mlle Brugnoli, care avea un picior lung și subțire, foarte bine format pentru acest procedeu, l-a executat cu câteva luni înainte, tot la Viena. Ceva mai mult, se afirmă că în biblioteca Operei din Paris se află o litografie de Frémy care o reprezintă pe Mlle Mées cu un trandafir în mână, ridicată pe poante, în anul 1822, iar Serge Lifar susține că balerina rusă Istomina ar fi dansat în acest mod, în anul 1817, la Sankt Petersburg. În realitate, după cât se pare, cu toate că scurte ridicări în timpul dansului pe degetele picioarelor se practică, în mod firesc, la mai toate popoarele, și că unele balerine executau numai ceea ce se numește trois quarts de pointes, nimeni, până la Marie Taglioni, n-a dansat propriu-zis pe poante. Contemporanii ei, surprinși și încântați, au notat această tehnică drept o noutate (…).
(sursă: fragmente din volumul „Istoria baletului”, autori: Tilde Urseanu, Ion Ianegic, Liviu Ionescu, București, Editura  Muzicală, 1967, pp. 95-96)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s