Despre baletul „Baiadera”

Anul acesta s-au împlinit 135 de ani de la premiera baletului „Baiadera”.

Baletul “Baiadera” a avut premiera mondială la Teatrul Mare Imperial de la Sankt Petersburg, pe 4 februarie 1877, în interpretarea trupei Baletelor Imperiale. Personajelor principale le-au dat viaţă Ekaterina Vazem (Nikiya) şi Lev Ivanov (Solor). Rolul de pantomimă al lui Solor a fost interpretat de Pavel Gerdt.

Coregrafia originală îi aparţine lui Marius Petipa, pe atunci Premier maître de Ballet al Baletelor Imperiale de la Sankt Petersburg. Muzica este creaţia lui Ludwig Minkus, principalul colaborator al lui Petipa şi compozitor oficial al Baletelor Teatrelor Imperiale.

Versiunea originală a baletului, în trei acte şi o apoteoză (actul IV), aduce în prim-plan, în India, conflictele specifice baletului romantic, în care se îmbină iubirea, gelozia, intrigile, crima şi răzbunarea. În apoteoză, concepută ca un epilog, Solor, după ce are viziunea Regatului Umbrelor, se vede obligat să se căsătorească cu Gamzatti. În momentul ceremoniei se împlineşte profeţia de răzbunare a baiaderei Nikiya: o furtună puternică se dezlănţuie, iar templul se prăbuşeşte, strivindu-i sub dărâmături pe rajah, marele brahman, Gamzatti şi Solor. Uniţi pentru veşnicie prin moarte, Nikiya şi Solor păşesc împreună în paradis. La fel ca în “Giselle”, Ea, prin puterea iubirii care depăşeşte graniţele morţii, îl eliberează pe El de obstacolele şi greşelile proprii condiţiei umane. La această apoteoză s-a renunţat în 1919, pe motiv că, pentru punerea ei în scenă, era nevoie de o prea mare desfăşurare de forţe (mijloace tehnice, maşinişti etc.).

Interesant este că, doi ani înainte de “Baiadera”, Marius Petipa a realizat coregrafia divertismentului de balet din “Aida” pentru premiera operei la Teatrul Mariinsky. Asemănarea dintre cele două creaţii este uimitoare: la fel ca în operă, baletul evocă rivalitatea dintre două femei, una prinţesă, cealaltă sclavă/baiaderă, îndrăgostite, amândouă, de acelaşi bărbat – un războinic glorios. Atât în operă, cât şi în balet, unul dintre acte este dominat de o ceremonie impresionantă: marşului triumfal de pe malurile Nilului, din “Aida”, îi corespunde dansul baiaderelor ce coboară din Regatul Umbrelor.

Baletul “Baiadera” este o producţie tipică pentru epoca în care a fost creat. Are decoruri exotice, luxuriante, costume somptuoase, scenariu melodramatic, toate alcătuind pretextul ideal pentru dansuri spectaculoase şi scene de pantomimă. Nu se ştiu prea multe despre originile baletului şi nici nu se poate spune cu exactitate cine a semnat libretul. De-abia în 1900, în „Gazeta de Sankt Petersburg” este menţionat ca autor al libretului Serghei Hudekov, prozator, dramaturg şi istoric al baletului. Însă, într-o scrisoare adresată redacţiei ziarului, Petipa şi-a revendicat paternitatea libretului, susţinând că Hudekov nu a contribuit la scenariu decât într-o mică măsură. Redacţia “Gazetei” i-a prezentat scuzele de rigoare maestrului de balet, prezentându-l apoi pe Petipa drept unicul autor al libretului.

O posibilă sursă de inspiraţie se poate să fi fost opera-balet în două acte „Le Dieu et la Bayadère”, cunoscută şi sub titlul de „La Courtisane amoureuse”, pe muzică de Daniel-François-Esprit Auber, în coregrafia lui Filippo Taglioni, reprezentată pentru prima dată la Opera din Paris, în 1830. Libretul a fost scris de Eugène Scribe plecând de la “Der Gott und die Bajadere” de Johann Wolfgang von Goethe. Eroina baletului a fost nimeni alta decât Marie Taglioni.

Marius Petipa a creat baletul “Baiadera” special pentru Ekaterina Vazem, prim-balerina Teatrului Mare Imperial de la Sankt Petersburg. De la mijlocul până la finele secolului al XIX-lea, scena de balet a Rusiei a fost dominată de artişti străini, însă, începând din anii 1860, administraţia Teatrelor Imperiale a încurajat promovarea balerinilor ruşi. Aşa se face că Ekaterina Vazem a avansat pas cu pas în trupa Baletelor Imperiale, ajungând printre cele mai faimoase balerine ale companiei. Iniţial, rolul războinicului Solor era rol de pantomimă, fără momente de dans clasic. La premieră, rolul lui Solor a fost interpretat de Lev Ivanov, şi el prim-balerin al Teatrului Mare Imperial. Ulterior, Lev Ivanov va deveni maestru de balet secund al Teatrului Mare Imperial şi un apreciat coregraf.

De-a lungul timpului, baletul a fost reprezentat în mai multe versiuni:

  • în 1900, a fost reviziuit chiar de Marius Petipa, creatorul coregrafiei originale
  • la Teatrul Bolshoi de la Moscova, Aleksandr Gorski şi Vasili Tihomirov au prezentat propria lor versiune, in 1904
  • Agrippina Vaganova a creat o versiune noua pentru Teatrul Kirov de la Leningrad, in 1932
  • în 1941, pe scena Teatrului Kirov este pusă în scenă o nouă versiune, de această dată semnată de Vahtang Chabukiani (se dansează şi în prezent)
  • în 1980, Natalia Makarova a realizat regia şi coregrafia pentru baletul complet, în trei acte, pentru American Ballet Theatre (se dansează şi în prezent)
  • în 1991, Iurii Grigorovici creează propria versiune de „Baiadera”, fidelă versiunii originale, pentru Teatrul Bolshoi de la Moscova (se dansează şi în prezent)
  • în 1992, Rudolf Nureyev a creat o versiune proprie pentru Opera din Paris (se dansează şi în prezent)
  • în 2001, Serghei Viharev reia pe scena Teatrului Mariinsky versiunea revizuită de Marius Petipa în 1900

Tabloul Regatul Umbrelor este un exemplu elocvent de ceea ce se numeşte ballet blanc. Adesea, acest tablou este prezentat independent. Regatul Umbrelor l-a făcut pe faimosul critic de balet Clive Barnes să scrie: Dacă nu îţi place „Baiadera”, atunci chiar că nu îţi place baletul (1963).

Pas de deux-ul cu eşarfă, dansat de Solor şi Nikiya în tabloul Regatul Umbrelor este unic, pentru că protagoniştii, spre deosebire de alte pas de deux-uri, nu intră în contact unul cu celălalt. Cei doi dansează unul la un capăt al eşarfei, celălalt la alt capăt, creând astfel impresia că Solor o susţine pe Nikiya de la această distanţă.

Variaţia Idolului de bronz este una dintre cele mai solicitante variaţii masculine. Idolul de bronz nu face parte din coregrafia originală a lui Petipa. A fost inclus în „Baiadera” de-abia în 1948, de coregraful Nikolai Zubkovski. Dacă se prezintă baletul complet, în patru acte, variaţia se dansează la începutul actului al IV-lea. În schimb, dacă se prezintă versiunea în trei acte, această variaţie se dansează în actul al II-lea.

Mult timp, “Baiadera” a rămas necunoscută publicului occidental, ca urmare a degradării relaţiilor politice şi culturale dintre statele vestice şi URSS în secolul al XX-lea. Iniţial, spectatorii de la Londra şi Paris au avut ocazia să vadă doar tabloul Regatului Umbrelor, în 1961, cu prilejul unui turneu al trupei de balet a Teatrului Kirov de la Leningrad, în care a făcut senzaţie Rudolf Nureyev, pe atunci în vârstă de numai 23 de ani. Doi ani mai târziu, în 1963, Rudolf Nureyev a reluat coregrafia lui Marius Petipa, prezentând Regatul Umbrelor pe scena de la Covent Garden, la Londra. În 1974, Natalia Makarova a pus în scenă acest tablou pentru American Ballet Theatre.

La Opera Naţională din Bucureşti, baletul „Baiadera” a avut premiera în stagiunea 1994-1995, în regia şi coregrafia lui Valeri Kovtun.

(Surse: Wikipedia.org, American Ballet Theatre, The-Ballet.com)

Preluarea textului din această postare se poate face doar cu acordul meu şi implică citarea sursei şi inserarea unui link către blogul Balet la superlativ.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s