Despre arta Carlottei Grisi

(sursa: Österreichische Nationalbibliothek - Austrian National Library, http://www.europeana.eu)

Blondă, cu ochi albaştri ca florile de in, Carlotta Grisi avea însuşirea de a insufla dansului un caracter când vesel, când visător, aici poetic, aici zburdalnic şi spiritual. În tehnica sa predomina un taqueté viu şi dinamic pe care, cu un brio incomparabil, îl executa pe poante. În poziţia aceasta, era de o tărie şi o rezistenţă neobişnuite, ceea ce a determinat pe cunoscători să spună că are poante de oţel. Grisi folosea pantofi cu vârful rotunjit şi întărit, care cereau un echilibru mai precis decât astăzi. Marie Taglioni şi Fanny Elssler întrebuinţau pantofi supli, la fel ca dansatorii, întăriţi la vârf cu vată pentru a micşora durerea şi oboseala provocate de mersul pe poante. Procedeul acesta introdus de Carlotta Grisi a fost deci un progres în tehnica dansului.

Ea reunea însuşiri proprii celorlalte două [balerine]; executa, la fel ca Fanny Elssler, dar cu mai multă perfecţiune tehnică, taqueté, timpi pe poante, paşi iuţi de bourrée, petits jetés, jetés battus, precum şi ballonné, la grande élévation, assemblés, entrechats, cabrioles, jetés en tournant, grands jetés, care o caracterizau pe Taglioni. Grisi executa cu mare strălucire sissonne fermé en diagonale, cum se constată din coregrafia pentru Giselle sau La Péri. Mişcările ei erau atât de subtile încât crea impresia că nu se sprijină pe nimic, ci trece prin scenă ca o rândunică, fără să mai atingă pământul. În adagio executa arabesque, cu gingăşia şi tandreţea care o caracterizau, iar în solo, în élevé, însuşirile sale îi permiteau să-şi întreacă partenerul.

Carlotta Grisi nu avea o personalitate puternică, inovatoare, sau poezia senină, demnitatea şi graţia nobilă a creatoarei Silfidei, nici talentul de tragediană specific lui Fanny Elssler; Grisi nu emoţiona pe spectator printr-o frumuseţe abstractă, prin dezincarnarea liniilor şi a expresiei care provoca fiorul transcendentului al unei închipuite lumi imateriale şi tainice, ci în Giselle de pildă îl induioşa pentru destinul său trist, de ţărancă tânără, plină de viaţă şi de iubire, devenită prea curând o umbră. Ea nu era tipul de dansatoare romantică precum ni-l imaginăm după datele literare şi modelul pe care ni l-a transmis Taglioni.

(sursa: Istoria baletului, Tilde Urseanu, Ion Ianegic, Liviu Ionescu, Editura Muzicala, Bucuresti, 1967, pp 103-104)

2 gânduri despre “Despre arta Carlottei Grisi

  1. pe langa arta in sine imi place si critica avizata . in ziua de astazi nu mai vezi atata gratie intr-o recenzie. sunt foarte fericita ca mai sunt oameni ca dvs care ne arata adevarata esenta!!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s