Baletul romantic: Carlotta Grisi

In vremea cand cele doua renumite dansatoare, care intrupau aspectele contrare ale epocii romantice [Marie Taglioni si Fanny Elssler], ajunsesera la apogeul carierei, o noua virtuoza in arta Terpsihorei isi facea intrarea in viata artistica a marelui Paris. La 12 februarie 1841, debuta la Opera, in Favorita (La Favorite), tanara italianca Carlotta Grisi, ale carei calitati tehnice si expresive pareau s-o situeze intre Taglioni si Elssler.

S-a nascut la 28 iunie 1819 la Visinada, langa Mantua, dintr-o familie cu mai multi membri artisti, printre care si vara ei, renumita primadona Giulia Grisi. La varsta de sapte ani, a intrat la scoala de balet din Milano, unde a studiat cu maestrul francez Guillet si trei ani mai tarziu a aparut pe scena teatrului Scala, ca prima dansatoare in corpul de balet de copii, in timp ce Fanny Cerrito detinea acelasi loc printre tinerele fete. Dupa o scurta inrerupere a activitatii din cauza surmenajului, intreprinde turnee prin diferite orase italiene si in anul 1833, la Neapole, incepe sa ia lectii de perfectionare cu Jules Perrot. Fost mascarici de balci, profesie in care activase trei ani ca polichinelle si doi ani ca maimuta, Perrot devenise elevul lui Auguste Vestris si apoi unul dintre cei mai buni dansatori si maestri de balet din perioada romantica, iar agilitatea sa mladioasa, ritmul perfect si supletea miscarilor ii atrasesera epitetul de Perrot aerian;  dupa ce dansase in Silfida, i se spunea Perrot silful si Taglioni masculin. In urma unor studii severe, perseverente si metodice, sub indrumarea lui Perrot, Carlotta Grisi isi reincepe turneele si la Viena obtine unanime aplauze in Nimfa si fluturele (La Nymphe et le Papillon) si in Silfida. Renumele sau se raspandeste si, cand vine la Paris, dupa oarecari staruinte, este angajata la 10 decembrie 1840, la Opera. Primul mare succes il realizeaza aici in baletul Giselle, al carui libret il alcatuisera Vernoy de Saint-Georges si  Thépohile Gautier, dupa o relatare de Heinrich Heine in De l’Allemagne.

[…] Personajul Giselle, foarte dificil, adesea comparat cu Hamlet, inspirase lui Adolphe Adam o muzica accesibila, dansanta, care ajuta la sugerarea atmosferei si a personajelor, iar lui Jean Coralli si Jules Perrot o coregrafie ce punea in stralucitoare lumina toate insusirile tinerei balerine. Dansul constant narativ se identifica in totul cu actiunea si fiecare pas sau miscare isi avea rostul sau. Coregrafia, printr-un limbaj plastic bine conturat si prin caracterul elevat al figurilor de arabesque, élévation si grands jetés sublinia universul supranatural al dramaturgiei.

(sursa: bildarchivaustria.at)

„La Carlotta – scria Théophile Gautier entuziasmat si amorezat – a dansat cu o perfectiune, o usurinta, o voluptate delicata care o pun in primul rang intre Elssler si Taglioni; in ce priveste pantomima, ea a intrecut toate sperantele; nici un gest conventional, nici o miscare falsa. Cati dintre acei care credeau ca vor vedea numai ronds de jambe si pointes, n-au fost surprinsi cand si-au vazut ochii umbriti de lacrimi, ceea ce nu se intampla des la un spectacol de balet. De acum acest rol este legat de Carlotta si nu mai poate fi interpretat de alta dansatoare. ” Iar Heinrich Heine scria: „Cand o vedem, uitam sa Taglioni este in Rusia si Fanny Elssler in America (…) si planam cu ea in gradinile suspendate si fermecate din imperiul spiritelor peste care ea stapaneste ca o suverana. Da, ea are caracterul acestor fiinte elementare pe care ni le inchipuim, totdeauna dansand.”

In La Péri (libret de Théophile Gautier, muzica de Johann F. Burgmuller, coregrafia de Jean Coralli), la 22 februarie 1843, Carlotta Grisi a aparut in doua scene ramase celebre: Pasul visului (Le Pas du Songe) in care executa un salt primejdios de 5 metri din inaltimea unui nor, in bratele partenerului sau, Lucien Petipa si Pasul albinei (Le Pas de l’Abeille), cand parea ca pluteste in aer, in evolutii care o duceau pe poante in toata diagonala scenei.  […] Carlotta Grisi a mai aparut in baletul Frumoasa fata din Gand (La jolie fille de Gand), dupa libretul lui Saint-Georges, muzica de Adolphe Adam, coregrafia de d’Albert si in Dracul in patru (Le Diable à quatre) cu libretul de Leuven, muzica de Adolphe Adam si coregrafia de Mazilier. In luna aprilie 1846, avand ca partener pe Lucien Petipa, a interpretat Paquita, un balet cu succes stabil si indelungat, montat dupa libretul lui Paul Foucher, cu muzica de Delvedez si coregrafia lui Mazilier. In anul urmator, fostul sau sot si profesor Jules Perrot a compus pas de trois, libretul si coregrafia pentru baletul Elements, reprezentat la Londra, la Her Majesty’s Theatre la 26 iunie 1847, cand Carlotta Grisi a dansat, in acelasi spectacol, cu Fanny Cerrito si Carolina Rosati. Era prima realizare a ideii de a aduce in fata publicului, in acelasi balet, mai multe virtuoze ale dansului, dar in acelasi timp si un regres, fiindca se punea un acces deosebit pe abilitatea tehnica a interpretilor. Griselidis sau cele cinci simturi (Griselidis ou les cinq sens), realizat de Mazilier dupa un libret de Dumanoir si muzica de Adolphe Adam, ne intoarce cu un secol, la epoca lui Marcel, fiindca Carlotta Grisi, a carei voce minunata ar fi putut s-o conduca la o stralucita cariera de primadona, a dansat si cantat, in acelasi timp. Un rol mult mai potrivit a interpretat in Esmeralda, dansand la Londra, la Her Majesty’s Theatre, in martie 1848, cand Carlotta Grisi a fost asa cum si-a inchpuit autorul pe eroina sa, gratioasa, tandra si pasionata, amintirea lui Fanny Elssler, prima interpreta a acestui rol, nereusind sa umbreasca stralucirea vestitei balerine italiene.

[…] Cunoscatorii si profesionistii isi dadeau seama de panta pe care aluneca baletul european si de aceea Saint-Léon scria atunci ca Rusia este cea mai propice tara din lume pentru aceasta arta. Carlotta Grisi s-a hotarat sa plece si ea in imperiul moscovit, unde se spunea ca exista cel mai frumos corp de balet din lume. In Rusia, la Teatrul Mariinski din Sankt-Petersburg, Carlotta Grisi a debutat la 8 octombrie 1850 cu Giselle. A fost aplaudata si sarbatorita, dar, fara ca arta ei sa fi cunoscut declinul, a inteles ca a sosit timpul  cand trebuie sa renunte la scena. Poate ca si anumite evenimente intervenite atunci in viata sa s-o fi determinat sa ia aceasta hotarare, care a intristat pe numerosii ei admiratori. Ultima data a dansat la Londra in Fina zanelor (La Filleule des Fées), dupa un libret de Vernoy de Saint-Georges si Jules Perrot. Acesta a fost ultimul spectacol coregrafic feeric, cu decoratii abundente si pompoase, care a precedat fastul uluitor din Frumoasa din padurea adormita si Spargatorul de nuci. In anul 1854, Carlotta Grisi s-a retras la vila sa din Saint Jean, de langa Geneva, unde, aceea careia Théophile Gautier ii daruise inflacarata iubire ideala, apusa numai odata cu moartea lui, s-a stins in 1899, la varsta de 80 de ani.

(sursa: Istoria baletului, Tilde Urseanu, Ion Ianegic, Liviu Ionescu, Editura Muzicala, Bucuresti, 1967, pp 99-103)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s