Don Quijote

Personajele imaginate de Cervantes acum aproape 400 de ani au fost sursa unui numar foarte mare de balete. De exemplu, baletul prezentat in 1740 la Viena este unul dintre primele balete cu subiect. Peste un sfert de veac, coregraful francez Jean Georges Noverre, numit maestru de balet al Curtii Imperiale de la Viena, pune in scena un alt Don Quijote. Insa din 1869 si pana astazi, cel mai cunoscut si mai montat balet despre aventurile cavalerului tristei figuri ramane creatia datorata lui Ludwig Minkus si lui Marius Petipa.

Compozitorul ceh Ludwig Minkus a fost atras, inca din tinerete, de arta baletului. De aceea, dupa ce isi termina studiile la Viena, pleaca la Paris, oras in care arta coregrafica se afla, la mijlocul secolului al 19-lea, in plin avant. Asa se face ca, in 1846, in capitala Frantei va vedea lumina rampei primul sau balet, Pasquita (cunoscut publicului ca Paquita, in coregrafia lui Joseph Mazilier).

Cu toate ca aceasta prima lucrare de balet a atras atentia criticilor si a publicului, Minkus nu este multumit. De altfel, in acea perioada, centrul de gravitatie al artei baletului incepuse sa se deplaseze catre Rusia. Minkus obtine un angajament la Sankt Petersburg, in calitate de dirijor. De la Petersburg, va ajunge, in 1862, la Teatrul Mare din Moscova, cel mai important teatru de opera si balet din intreaga Rusie.

Inca de pe cand era la Paris, Minkus il cunostea pe Marius Petipa, care sosise in Rusia cu cativa ani inaintea lui. La crearea baletului Don Quijote, Petipa a contribuit pe trei planuri: a elaborat libretul, a conceput regia si a realizat coregrafia.

Premiera baletului care astazi este unul dintre cele mai indragite din repertoriul universal al artei coregrafice a avut loc la 26 decembrie (14 decembrie pe stilul vechi) 1869, pe scena Teatrului Mare din Moscova, avandu-i ca protagonisti pe Anna Sobeshenskaya (Kitri) si Serghei Sokolov (Basil). Petipa si Minkus au revizuit baletul si l-au extins la cinci acte si unsprezece scene, pentru Baletul Imperial din Sankt Petersburg (1871). Toate montarile moderne ale baletului creat de Minkus si Petipa deriva din versiunea lui Aleksandr Gorski, creata pentru Teatrul Mare din Moscova in 1900.

Libretul foloseste mai multe episoade din roman. Primele doua tablouri sunt inspirate din intamplarea cuprinsa in capitolul « Unde-i vorba de nunta lui Camacho cel avut si ce s-a intamplat cu Basilio cel calic ». Exista totusi cateva deosebiri in raport cu romanul: in balet, actiunea se petrece la Barcelona, iar Camacho este doar un pretendent la mana Quiteriei, in timp ce, in roman, actiunea are loc in timpul serbarii nuntii lui Camacho si se petrece intr-un sat. Quiteria dobandeste calitatile Dulcineei doar in balet, subliniindu-se astfel caracterul fantastic al sentimentului de iubire trait de Don Quijote. In tabloul al III-lea, libretul foloseste doua episoade, dintre care unul complet transformat: scena dansului gitan, cand Don Quijote confunda planul real cu cel fictiv, nu se intalneste in roman (exista, in schimb, scena cu papusile lui Pedro, al caror joc este luat drept realitate de catre Don Quijote). Visul din padure apartine exclusiv baletului, ca pretext pentru a-i aduce alaturi pe Don Quijote si Dulcineea lui.

De-a lungul timpului, au existat interventii in muzica originala a lui Minkus: inversari de pasaje, reorchestrari si chiar unele numere noi. Unul dintre aceste numere adaugate este si dansul gitanei, inserat in versiunea dansata in prezent la Teatrul Mare din Moscova, compus de Valerii Jelobinski, in coregrafia lui Kasyan Goleizovski.

Peste ani, mai multi maestri de balet si-au adus contributia la imbogatirea baletului Don Quijote: Petipa l-a reluat in trei randuri, Aleksandr Gorski (1900 si 1906), Rostislav Zaharov, Kasyan Goleizovski (1940).

Celebrul Grand Pas de deux din ultimul act a fost prezentat pentru prima data in Occident in anii ’40, de compania Baletelor Ruse de la Monte Carlo.

Prima productie intreaga prezentata in afara Rusiei a fost cea montata de Ninette de Valois pentru Baletul Regal din Londra in 1950.

In 1966, Rudolf Nureyev a montat propria versiune, pentru compania de balet a Operei de Stat din Viena, folosind partitura adaptata de John Lanchberry. In 1973, Nureyev a filmat aceasta versiune cu Baletul Australian.

In 1980, Mihail Baryshnikov a montat versiunea proprie de Don Quijote pentru American Ballet Theatre.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s