„Prizonierii Terpsihorei”

Un film documentar cu adevărat tulburător, care aduce în prim-plan drumul spre perfecțiune al elevelor de la Școala de balet de la Perm, cea de-a treia mare școală de coregrafie din Rusia, după Academia Vaganova din Sankt Petersburg și Școala de balet de la Moscova. Titlul, Captives of Terpsichore, nu este întâmplător, cei care îmbrățișează această artă dureros de frumoasă fiind prinși, parcă, în mrejele muzei dansului.

Un urcuș anevoios, o adevărată muncă de Sisif, zeci, sute de ore petrecute în sala de repetiții, în fața oglinzii, sub îndrumarea Ludmilei Saharova, profesoară cu har, un pedagog de care orice dansator ar avea nevoie, care a „șlefuit” unul dintre cele mai strălucitoare diamante ale baletului rus din toate timpurile, Nadejda Pavlova, renumita prim-balerină a Teatrului Bolșoi din anii ’80.



Filmat în anul 1994, documentarul o are ca protagonistă pe cea mai bună elevă a Ludmilei Saharova din acea generație: Natalia Balahniciova, în prezent prim-balerină a Baletului Imperial de la Kremlin. La momentul filmărilor, Natalia se pregătea pentru concursul internațional de balet Maya, organizat în onoarea Mayei Plisețkaya.



Este greu să descrii relația elevei Natalia Balahniciova cu profesoara Ludmila Saharova: este cam ceea ce englezii ar descrie prin „love and hate”, un amestec de obediență tăcută și de rebeliune refulată. Pe atunci în vârstă de 50 și ceva de ani, Ludmila Saharova era directoarea Școlii de balet de la Perm, fiind recunoscută pentru severitatea sa în relația cu elevii. Nu este însă o asprime gratuită, ci o duritate izvorâtă din dorința de a „scoate oameni” din elevii săi. Îți dai seama de devotamentul ei din modul în care urmărește mișcările elevilor cu ochii închiși, cunoscându-le fiecare pas și fiecare port de bras. Ludmila Saharova este stăpâna absolută în sala de repetiții, uneori ai senzația că are drept de viață și de moarte asupra elevilor săi… Totul, însă, pentru a-i transforma în dansatori desăvârșiți, și, mai presus de orice, în individualități artistice.



Un film făcut pentru a înțelege că în spatele zâmbetelor, al aplauzelor și al brațelor de flori de pe scenă stă o suferință ce rămâne, de cele mai multe ori, necunoscută și neînțeleasă de privirile din afară.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s