Teatrul Mariinsky, “leaganul” baletului rus

Timp de mai bine de doua secole, Teatrul Mariinsky (Мариинский театр) a incantat lumea intreaga cu artisti de prestigiu, precum Osip Petrov (bariton, fondatorul scolii de opera ruse), sau Fyodor Chaliapin (cel mai cunoscut cantaret de opera din Rusia secolului XX). Insa cand spui Teatrul Mariinsky nu poti sa nu te gandesti  la numele unor balerini de legenda: Mathilde  Kschessinska, Anna Pavlova, Vaclav Nijinsky, Galina Ulanova, Rudolf Nureev, Natalia Makarova, Mihail Baryshnikov, Irina Kolpakova, Galina Mezentseva, Altynai Asylmuratova, Farukh Ruzimatov.

Acesta este si locul unde si-a inceput cariera George Balanchine, unul dintre cei mai prolifici coregrafi ai secolului XX. Din noua generatie fac parte Ulyana Lopatkina, Diana Vishneva, Alina Somova, Viktoria Tereshkina, Evgenia Obraztsova, Igor Zelensky, Leonid Sarafanov, Andrian Fadeev, Danila Korsuntsev, Evghenii Ivanchenko.

Istoria Teatrului dateaza de la 1783, cand a fost publicat Decretul privind infiintarea unui comitet teatral „pentru spectacole si muzica”. Deschiderea oficiala a avut loc la 5 octombrie 1783. Teatrul Mare – asa cum a fost botezat -, a dat Pietei Caruselului un nou nume, care s-a pastrat pana astazi – Piata Teatrului. Ridicat dupa planurile arhitectului italian Antonio Rinaldi, teatrul uimea atat la exterior, prin proportiile impresionante si arhitectura maiestuoasa, cat si in interior, prin scena dotata cu cele mai performante echipamente din epoca. Teatrul gazduia atat spectacolele Companiei Ruse de Opera, cat si pe cele ale companiilor franceze si italiene, completate de concerte vocale si instrumentale.

La inceputul secolului al XIX-lea, Teatrul Mare a primit o noua infatisare, devenind, astfel, una dintre bijuteriile arhitectonice din capitala imperiala, alaturi de Amiralitate, Bursa si Catedrala Kazan. Din nefericire, incendiul devastator izbucnit in noaptea zilei de 1 ianuarie 1811 a distrus interiorul teatrului, afectand si fatada constructiei. Renovarea a durat sapte ani, Teatrul Mare redeschizandu-si portile de-abia la 3 februarie 1818, cu spectacolul de balet Flore et Zéphire (Flora si Zefir), in coregrafia lui Charles Didelot, al carui nume se leaga de nasterea baletului rus.

Anii 1820 marcheaza intrarea Teatrului Mare in epoca sa de aur, cu un repertoriu din ce in ce mai variat: Flautul fermecat, Rapirea din serai si Clementa lui Tito ale lui Mozart, Barbierul din Sevilia, Cenusareasa, Semiramida si Cotofana hoata semnate de Rossini. Premiera operei Freischütz, a lui Carl Maria von Weber, in luna mai a anului 1824, a avut o mare influenta in conturarea caracterului operei romantice ruse. Printre spectatorii Teatrului Mare se numara, in epoca, si poetul Aleksandr Sergheevici Pushkin.

Pentru a imbunatati acustica, in anul 1836, cupola salii de spectacole a fost inlocuita cu un plafon. Tot atunci, arhitectul Alberto Cavos a dat salii forma de potcoava, marindu-i astfel capacitatea pana la 2000 de locuri. Poate ca cel mai important eveniment din perioada urmatoare a fost premiera operei Ruslan si Ludmila, pe muzica lui Mihail Ivanovici Glinka, in 1842. Ulterior, spectacolele Companiei Ruse de Opera au fost transferate pe scena Teatrului Alexandinsky si a Teatrului-Circ, situate vis-à-vis de Teatrul Mare, care a continuat sa gazduiasca spectacolele de balet.

Cand, in 1859, Teatrul-Circ a ars intr-un incendiu, in locul lui a fost ridicat un alt edificiu, botezat Mariinsky, in onoarea imparatesei Maria Alexandrovna, sotia tarului Alexandru al II-lea. Prima stagiune a noului teatru s-a deschis la 2 octombrie 1860 cu reprezentatia operei lui Glinka, Viata pentru Tar.

In a doua jumatate a secolului al XIX-lea, pe scena Teatrului Mariinsky au avut loc premierele unora dintre cele mai importante creatii din repertoriul liric rus: Boris Godunov a lui Modest Musorgsky, Fecioara din Pskov si Craiasa Zapezii – semnate de Nikolai Rimsky-Korsakov -, Cneazul Igor al lui Alexandr Borodin, Fecioara din Orléans, Dama de pica si Iolanta – Piotr Ilici Ceaikovsky. La inceputul secolului XX, in repertoriul Teatrului au fost incluse opere din creatia lui Richard Wagner (printre ele si tetralogia Inelul Nibelungilor), sau Richard Strauss (Elektra).

Marius Petipa, devenit Director al Companiei de Balet in 1869, a continuat traditia predecesorilor sai – Jules Perrot si Arthur Saint-Léon, mentinand in repertoriu creatii precum Giselle, La Esmeralda, sau Corsarul, si imbogatindu-l cu altele noi, precum La Bayadère (Baiadera). Intalnirea lui Petipa cu Ceaikovsky, care sustinea ca „baletul este si o simfonie”, a condus la crearea Frumoasei din padurea adormita – veritabil poem muzical si coregrafic. Coregrafia Spargatorului de nuci este si ea rezultatul colaborarii dintre Petipa si maestrul rus de balet Lev Ivanov. Dupa stingerea lui Ceaikovsky, Lacul lebedelor a renascut pe scena Teatrului Mariinsky, ca rezultat al aceleiasi colaborari dintre Petipa si Ivanov. Consacrarea lui Petipa a venit odata cu premiera baletului Raymonda, pe muzica lui Alexandr Glazunov. Ideile originale ale maestrului francez  au fost preluate de Mikhail Fokine, care a montat la Teatrul Mariinsky atat Pavilionul Armidei, Chopiniana, sau Moartea lebedei (pe muzica lui Camille Saint-Saëns), cat si balete create la Paris, precum Seherazada lui Rimsky-Korsakov, sau Pasarea de foc si Pétrouchka (ambele pe muzica lui Igor Stravinsky).

In 1886, spectacolele de balet, care, pana atunci, se desfasurasera la Teatrul Mare, au fost si ele transferate pe scena Teatrului Mariinsky. Ulterior, pe locul Teatrului Mare s-a ridicat Conservatorul din Sankt Petersburg.

Un decret guvernamental emis in 1917 a trecut Teatrul Mariinsky in proprietatea statului, iar numele i-a fost schimbat, in 1920, in Teatrul Academic de Stat de Opera si Balet, pentru ca, din 1935, sa poarte numele revolutionarului Serghei Mironovici Kirov. In repertoriu au intrat creatii lirice contemporane, precum Dragostea celor trei portocale (Serghei Prokofiev), sau Cavalerul Rozelor (Richard Strauss). Au fost montate balete noi, asa-numitele „balete-drama”, precum Macul rosu (Reinhold Glière), Flacarile Parisului si Fanatana din Bakhchisarai (Boris Asafiev), Laurencia (Alexandr Krein), Romeo si Julieta (Prokofiev).

Ultima premiera dinaintea celui de-al II-lea Razboi mondial a fost Lohengrin, pe muzica lui Wagner. In timpul Razboiului, spectacolele Teatrului s-au desfasurat la Perm, unde au avut loc premierele mai multor creatii, printre care se numara si baletul Gayaneh al lui Aram Khachaturian. Teatrul si-a redeschis stagiunea de la Leningrad la 1 septembrie 1944, cu opera Ivan Susanin a lui Glinka.

Anii 1950-1970 au marcat o noua perioada in istoria Teatrului si a baletului rus, prin montarea creatiilor coregrafice Shurale (Farid Yarullin), Spartacus (Khachaturian), Floarea de piatra (Prokofiev), Legenda Dragostei (Arif Melikov), Simfonia Leningradului (Dmitri Shostakovici), purtand semnatura unor maestri precum Leonid Yakobson, Yuri Grigorovici, sau Igor Belsky. Repertoriul de opera s-a extins si el, prin montarea unor creatii apartinand lui Giuseppe Verdi, sau Georges Bizet. Un moment important in istoria Teatrului este marcat de noile montari ale operelor lui Ceaikovsky, Evghenii Onegin si Dama de pica, in anii 80.

Valery Gergiev a fost desemnat dirijor principal al Teatrului in 1988. Patru ani mai tarziu, la 16 ianuarie 1992, Teatrul a revenit la numele initial – Mariinsky. Sub impulsul lui Gergiev si al lui Makhar Vaziev (directorului baletului din 1997 pana in 2009), repertoriul Teatrului s-a extins, prin reluarea versiunilor integrale a Frumoasei din padurea adormita si a Baiaderei, cu decorurile si costumele originale, sau prin montari ale unor balete straine, precum Manon (Kenneth MacMillan), sau Jewels (George Balanchine). Acestora li s-au adaugat creatiile unor coregrafi renumiti, precum John Neumeier, sau ale unor artisti din tanara generatie – Alexei  Ratmansky. In 2006, la initiativa lui Valery Gergiev, Director artistic si Director general, Teatrul Mariinsky a fost completat prin constructia unei sali de concerte.

(sursa: mariinsky.ru)

© Odette88 Balet la superlativ Odette88’s Blog, 2010

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s